U vidi? Lo vedi?
s'ancontrunu cca terra, incontra la terra,
na vota, tempu arrieri, un tempo, tempo fa,
dda bbanna di dda petra, oltre quel masso,
c'era na stisa ranni c'era una grande distesa
d'alivi e di frummentu d'olivi e di frumento
ca quannu c'era 'u ventu che quando si alzava il vento
paria 'nu mari ranni sembrava un grande mare
e tutta chilla genti e a tutta quella gente
livava di l'affanni. toglieva gli affanni.
U vidi, dda 'nda cava, Lo vedi, là nella valle,
unni ci sunu i petri, dove sono i sassi,
me patri mi cuntava mio padre mi raccontava
ca c'erunu se' metri che c'erano sei metri
di n'acqua tantu duci di un'acqua tanto dolce
ca quannu a saja china che quando a canale pieno
trasieva n'te jardina entrava negli agrumeti
o abbrivirava i nuci, o innaffiava i noci,
a tutta chidda genti tutta quella gente
livava di la cruci. toglieva dalla croce.
A vidi 'dda muntagna, La vedi quella montagna,
na vota ci criscieva un tempo c'era
nu voscu di castagni un bosco di castagni
ca tanti ni dunava che donava tante
di fraschi ligni e frutti frasche, legna e frutti
e ummira pi' tutti ed ombra per tutti
i genti ca c'iannava coloro che ci andavano
ca tutta chidda genti che tutta quella gente
dda s'arristurava. là trovava ristoro
E i vidi, cca, sti petri E li vedi, qua, questi sassi,
na vota erunu casi un tempo erano case
ma 'n jornu vinni a guerra ma un giorno arrivò la guerra
e tutti cosi rasi, e tutto quanto rase,
morsuru l'armari, morirono gli animali,
scumpariu a genti, sparì la gente,
jttata e' quattru venti sparsa ai quattro venti
dill'armi nucleari dalle armi nucleari
e chistu, chidda genti, e questo, quella gente,
nu'nnu seppi scansiari. non lo seppe evitare.
Ura nu'n ci su cchiù i casi, adesso non ci sono più case,
pirchì a guerra 'i rasi, perché la guerra le rase,
nu'n ci su 'chhiù i castagni, non ci sono più i castagni,
dda 'ncapu nte muntagni, là sulle montagne,
nu'n c'è chhiù l'acqua duci Non c'è più l'acqua dolce
e nu'n ci su mancu i nuci, e non ci sono nemmeno i noci,
nu'n c'è chhiù a stisa ranni non c'è più la grande distesa
ca pareva 'n mari che sembrava un mare
ma sulu stu disertu ma solo questo deserto
ni seppiru lassari! hanno saputo lasciarci!